Somnul și rezistența la insulină

Știați că somnul poate avea un impact remarcabil asupra capacității organismului de a regla nivelul glicemiei? Studii recente sugerează că somnul și rezistența la insulină sunt într-o legătură strânsă, iar somnul insuficient sau de proastă calitate poate duce la rezistență la insulină.

Rezistența la insulină este o afecțiune în care celulele corpului devin mai puțin sensibile la insulină, un hormon secretat de pancreas. Insulina este responsabilă de reglarea nivelului de glicemie din sânge. Celulele fiind mai puțin sensibile la acțiunea reglatoare a insulinei, nivelul glicemiei este insuficient reglat, ceea ce în timp duce la dezvoltarea diabetului zaharat și a altor boli metabolice.

Relația dintre somn și rezistența la insulină

Cercetările au arătat că există o corelație puternică între somn și rezistența la insulină.

Când nu dormim suficient sau când somnul este de proastă calitate apar modificări hormonale. S-a demonstrat că, somnul insuficient duce la creșterea nivelului cortizolului, hormon al stresului, care poate interfera cu semnalizarea insulinei. Pierderea somnului crește și nivelul leptinei, hormon care reglează apetitul, și a nivelului leptinei, hormonul care stimulează apetitul.

Mai mult, somnul de proastă calitate dereglează ritmul circadian al corpului. Ritmul circadian este ”ceasul biologic” al corpului responsabil de reglarea multor procese fiziologice și metabolice. Perturbarea ritmului circadian duce la scăderea toleranței la glucoză și creșterea rezistenței la insulină.

Somnul are legătură și cu inflamația. Privarea cronică de somn poate duce la niveluri ridicate de inflamație în organism, ceea ce poate contribui la rezistența la insulină. Inflamația poate afecta semnalizarea insulinei și poate crește producția de glucoză la nivel hepatic.

Un studiu clinic a demonstrat că persoanele care au dormit mai puțin de șase ore pe noapte au un risc mai ridicat de dezvoltare a rezistenței la insulină, comparativ cu cei care au dormit șapte până la opt ore pe noapte.

Cum se poate identifica rezistența la insulină?

Există mai multe modalități de identificare a rezistenței la insulina:

1. Testarea glicemiei a jeun
2. Testul de toleranță la glucoză orală
3. Măsurarea hemoglobinei A1C
4. Evaluarea modelului de homeostază a rezistenței la insulină (indicele HOMA-IR)

Evaluarea indicelui HOMA-IR este cea mai simplă cale de identificare a rezistenței la insulină.

Cum putem trata rezistența la insulină?

Rezistența la insulină poate fi tratată prin schimbarea stilului de viață. Aceste schimbări includ:

1. Practicarea exercițiilor fizice. S-a demonstrat că sportul îmbunătățește sensibilitatea la insulină. Este ideal să avem un stil de viață activ și să practicăm cel puțin 150 minute de exerciții fizice de intensitate moderată pe săptămână.
2. Scăderea în greutate. Scăderea în greutate, în special din zona abdominală, poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină și poate reduce riscul dezvoltării diabetului zaharat de tip 2, respectiv a altor boli metabolice.
3. Alimentația. O alimentație sănătoasă, săracă în zahăr, carbohidrați rafinați și grăsimi saturate poate ajuta la îmbunătățirea sensibilității la insulină. Este de preferat să alegem alimente neprocesate, proteină de calitate, legume, fructe și cereale integrale.
4. Somnul. O igienă a somnului este importantă pentru menținerea unei sensibilități bune la insulină. Este important să dormim 7-8 ore pe noapte și să încercăm să stabilim o rutină de somn.

Relația dintre somn și rezistența la insulină este complexă și implică mai multe mecanisme. Cu toate acestea, cercetările au arătat că somnul suficient și de calitate este important pentru menținerea unei sensibilități bune la insulină.

Bibliografie:

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/10543671/

Sursă imagine: Image by benzoix on Freepik