Cu siguranță am aflat până acum că, recunoștința are efecte asupra modului nostru de gândire. Practicarea recunoștinței se întâlnește tot mai frecvent, iar beneficiile ei pot fi observate asupra întregului organism. Recunoștința și creierul sunt interconectate.
Recunoștința este o emoție umană puternică, definită ca un sentiment de apreciere față de ceva sau cineva, o stare de mulțumire. Practicând frecvent recunoștința au loc schimbări la nivelul creierului și corpului nostru. După cum spunea Zig Ziglar, ”recunoștința este cea mai sănătoasă emoție umană” .
Recunoștința și creierul uman
Studiile arată că sentimentul recunoștinței este evocat în cortexul frontal ventromedial și cortexul cingular anterior. Acestea sunt regiuni profunde aflate la nivelul lobilor frontali ai creierului, responsabile de răspunsuri emoționale, empatie, autocontrol și luarea deciziilor. Practicând recunoștința și, odată intrată în starea de recunoștință, creierul eliberează neurotransmițători, responsabili de starea de spirit. Neurotransmițătorii eliberați sunt dopamina și serotonina.
Despre dopamină am mai vorbit ca fiind molecula care controlează starea de bine, iubirea, sexul și creativitatea. Ea contribuie, de asemenea, la recompensă, motivație, memorie, atenție, și chiar la funcția motorie. Dopamina joacă un rol important și la nivelul funcției cardiovasculare.
Serotonina este un alt neurotransmițător responsabil pentru ”fericire” datorită implicațiilor ei la starea de bine. Serotonina intervine și la somn, digestie sau funcție sexuală. Formată la nivel intestinal, serotonina are capacitatea de a traversa bariera sânge-creier, putând să își manifeste efectul la nivel central.
Datorită eliberării acestor neurotransmițători s-a demonstrat că practicarea recunoștinței reduce riscul apariției depresiei și anxietății. Totodată, îmbunătățește starea psihică pe moment și pe termen lung.
Recunoștința și sistemul nervos central
Recunoștința are un impact semnificativ asupra sistemului nervos central. În urma practicării recunoștinței corpul intră în starea de relaxare, fiind activat parasimpaticul. Se pare că recunoștința este un inductor al stării de relaxare/liniște.
Practicând recunoștința se activează și hipotalamusul, o structură de bază a creierului. Această activare duce la apariția unui somn mai profund, stare metabolică și funcție imunitară îmbunătățită. Are loc de asemenea scăderea nivelului de cortizol. Un nivel redus de cortizol și un somn mai bun duc la scăderea nivelului de inflamație din corp.
De beneficiile recunoștinței putem beneficia prin practicarea ei zilnică. Pentru aceasta putem să ne acordăm zilnic 10 min și ține un jurnal al recunoștinței în care să notăm evenimente/lucruri/persoane față de care suntem recunoscători. Acest lucru ne ajută să observăm multitudinea lucrurilor care ne fac fericiți și să privim orice într-un fel mai pozitiv. Ulterior, vom avea capacitatea de a privi lumea cu mult mai multă recunoștință, creierul nostru fiind antrenat pentru acest lucru.
Efectele recunoștinței se manifestă atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, datorită neuroplasticității creirului.
Sursa imagine: Freepik
[…] cercetările sugerează că există o legătură profundă între cele două. Impactul pozitiv al recunoștinței asupra bunăstării mentale poate influența indirect sănătatea fizică prin reducerea stresului […]