Seleniul și funcția tiroidiană

Seleniul și funcția tiroidiană sunt în strânsă legătură. Seleniul este un mineral esențial organismului nostru. Este necesar în cantități mici, dar joacă funcții majore în corp. El este crucial în menținerea funcției tiroidiene, reproducere, sinteza ADN-ului și protejează de infecții, respectiv stres oxidativ. Nivelul seleniului depinde de caracteristicile populației, dietă și regiune geografică. Organismul uman este în totalitate dependent de aportul extern de seleniu, el neavând capacitatea de a sintetiza seleniu.

Seleniul și funcția tiroidiană

Glanda tiroidă este organul cu cea mai mare concentrație de seleniu din organism. Seleniul este încorporat în selenoproteine. Unele dintre acestea au capacitate antioxidantă, neutralizând radicalii liberi de oxigen în timpul sintezei hormonilor tiroidieni. Astfel, seleniul joacă un rol esențial în formarea hormonilor tiroidieni.

Menținerea unui nivel optim de seleniu este importantă pentru prevenirea afecțiunilor tiroidine.

Deficitul de seleniu se asociază cu apariția bolilor tiroidine, precum:

• Hipotirodismul
• Tiroidita autoimună Hashimoto
• Mărirea volumului tiroidei (gușa)
• Cancerul tiroidian
• Boala Graves

Studiile clinice arată că suplimentarea dietei cu seleniu are capacitatea de a reduce nivelul seric al autoanticorpilor tiroidieni la pacienții cu tiroidite autoimune cronice.

În urma analizei impactului seleniului asupra anticorpilor anti-TPO (anti-peroxidaza tiroidină) și anti-TG (anti-tiroglobulină) la pacienții cu tiroidită Hashimoto tratați cu levotiroxină s-a constatat că suplimentarea dietei are capacitatea de a reduce nivelul acestor anticorpi comparativ cu pacienții cărora li s-a administrat doar levotiroxină.

De asemenea, se consideră că seleniul îmbunătățește calitatea vieții pacienților cu orbitopatie distiroidiană (exoftalmie) asociată bolii Graves. În acest caz, Asociația Europeană a Tiroidei recomandă, administrarea suplimentelor cu seleniu pe o durată de minim șase luni.

Suplimentele cu seleniu au un impact semnificativ și asupra celor care nu prezintă un deficit. Acest micronutrient stimulează funcția imună a organismului.

Surse de seleniu

Seleniul este disponibil atât sub formă organică, selenometionina și selenocisteina, cât și sub formă anorganică, selenat și selenit. Având în vedere absorbiția mai ridicată a formelor organice, acestea sunt de preferat. Selenometionina se găsește în cantitate crescută în surse vegetale, în special în cereale. În schimb, selenociteina se găsește preponderent în produsele de origine animală.

Alimentele bogate în seleniu sunt:

• Nuci braziliene
• Fructe de mare (creveți, sardine, somon, ton)
• Carne de vită
• Carne de pasăre
• Ouă
• Cereale

Seleniul se absoarbe la nivelul intestinului subțire și se elimină la nivel renal (65%), intestinal (30%), respectiv salivar și prin transpirație (5%).

Necesarul de seleniu depinde de regiunea geografică. Se consideră că populația europeană are un necesar zilnic de 40µg seleniu.

Toxicitatea seleniului

În ceea ce privește toxicitatea seleniului, tabloul simptomatic include:

• Greață, vomă, dureri abdominale și diaree
• Căderea părului și unghii fragile
• Neuropatie periferică
• Gust metalic
• Respirație și transpirație cu miros de usturoi

Înainte de a consuma un pumn de nuci braziliene sau a suplimenta dieta noastră cu seleniu este importantă dozarea nivelului seric. Trebuie să ținem minte să luăm în calcul toate sursele de seleniu în calcularea necesarului zilnic pentru a nu depăși doza recomandată de 400µg/zi.

Bibliografie:

https://www.hindawi.com/journals/ije/2017/1297658/

https://www.liebertpub.com/doi/full/10.1089/thy.2016.0256

Sursă imagine: Freepik