Boala Parkinson (PD) este o tulburare neurodegenerativă progresivă caracterizată prin simptome motorii, cum ar fi tremorul, rigiditatea, bradikinezia și instabilitatea posturală, precum și simptome non-motorii, inclusiv declin cognitiv, tulburări de dispoziție și tulburări de somn. Deși cauza exactă a bolii Parkinson rămâne neclară, se crede că atât factorii genetici, cât și cei de mediu contribuie la dezvoltarea acesteia. Cercetările recente s-au concentrat tot mai mult pe rolul vitaminei D, o vitamină liposolubilă asociată în mod tradițional cu sănătatea oaselor, în patogeneza și progresia bolii Parkinson.
Înțelegerea vitaminei D
Vitamina D este sintetizată în piele ca răspuns la radiațiile ultraviolete B (UVB) de la lumina soarelui. Poate fi obținută și din surse alimentare și suplimente. Odată ajunsă în organism, ea suferă două hidroxilări: mai întâi în ficat pentru a forma 25-hidroxivitamina D [25(OH)D], iar apoi în rinichi pentru a forma forma biologic activă, 1,25-dihidroxivitamina D [1,25(OH)2D]. Forma activă a vitaminei D se leagă de receptorii vitaminei D (VDR), care sunt prezenți în diferite țesuturi, inclusiv în creier, unde influențează o gamă largă de procese biologice.
Vitamina D și creierul
Receptorii vitaminei D și enzima responsabilă pentru activarea finală a vitaminei D sunt larg distribuite în creier, inclusiv în regiunile afectate de boala Parkinson, cum ar fi substanța neagră. Această distribuție sugerează că vitamina D ar putea juca un rol în funcționarea creierului și în neuroprotecție. Cercetările au arătat că această vitamină poate influența exprimarea factorilor neurotrofici, poate reduce stresul oxidativ, poate modula răspunsurile imune și poate îmbunătăți eliminarea plăcilor de amiloid, toate acestea fiind relevante pentru bolile neurodegenerative.
Dovezi epidemiologice
Mai multe studii epidemiologice au sugerat o legătură între nivelurile scăzute de vitamina D și un risc crescut de a dezvolta boala Parkinson. De exemplu:
- Niveluri serice ale vitaminei D: Studiile au descoperit că pacienții cu boala Parkinson au adesea niveluri mai scăzute de 25(OH)D seric în comparație cu martorii sănătoși. Un studiu longitudinal a indicat că persoanele cu niveluri mai mari de vitamina D au avut un risc mai scăzut de a dezvolta boala Parkinson pe o perioadă de urmărire de 30 de ani.
- Variații geografice: Prevalența bolii Parkinson tinde să fie mai mare în regiunile cu expunere mai mică la soare, sugerând o potențială legătură între radiația UVB redusă, sinteza mai scăzută a vitaminei D și riscul crescut de PD.
- Variații sezoniere: Au fost observate fluctuații sezoniere ale severității simptomelor bolii Parkinson, cu simptome mai grave în timpul lunilor de iarnă, când nivelurile de vitamina D sunt de obicei mai scăzute.
Perspective mecaniciste
Mecanismele exacte prin care vitamina D ar putea influența boala Parkinson sunt încă în curs de elucidare, dar au fost propuse mai multe ipoteze:
- Neuroprotecție: Vitamina D poate exercita efecte neuroprotectoare prin reglarea homeostaziei calciului, reducerea stresului oxidativ și modularea răspunsurilor inflamatorii. Aceste acțiuni ar putea proteja neuronii dopaminergici din substanța neagră de degenerare.
- Detoxifiere: S-a demonstrat că vitamina D reglează expresia genelor implicate în procesele de detoxifiere, ceea ce ar putea ajuta la atenuarea efectelor toxinelor din mediu implicate în boala Parkinson.
- Reglarea genelor: Vitamina D influențează expresia a numeroase gene, inclusiv a celor implicate în sinteza și metabolismul dopaminei, creșterea și diferențierea neuronilor și protecția împotriva apoptozei.
Implicații clinice
Având în vedere rolul potențial al vitaminei D în boala Parkinson, mai multe studii clinice au investigat efectele suplimentării cu vitamina D la pacienții cu PD:
- Managementul simptomelor: Unele studii sugerează că suplimentarea cu vitamina D poate îmbunătăți simptomele motorii și non-motorii în boala Parkinson, deși rezultatele sunt mixte și sunt necesare cercetări suplimentare.
- Progresia bolii: Există cercetări în curs de desfășurare pentru a stabili dacă suplimentarea vitaminei D poate încetini progresia bolii Parkinson, cu unele indicii timpurii că nivelurile mai ridicate de vitamina D ar putea fi asociate cu o rată mai lentă a declinului cognitiv la pacienții cu PD.
Deși relația exactă dintre vitamina D și boala Parkinson nu este pe deplin înțeleasă, dovezile acumulate sugerează că menținerea nivelurilor adecvate ar putea avea efecte neuroprotectoare și ar putea influența riscul și progresia bolii Parkinson. Sunt necesare cercetări suplimentare, inclusiv studii controlate randomizate la scară largă, pentru a stabili cauzalitatea și pentru a dezvolta linii directoare specifice pentru suplimentarea cu vitamina D în managementul bolii Parkinson. Pentru moment, asigurarea unui aport suficient de vitamina D prin expunere la soare sigură, dietă și suplimente poate fi o abordare prudentă pentru persoanele cu risc sau care trăiesc cu boala Parkinson.
Sursă imagine: Image by rawpixel.com on Freepik
Add a Comment